Exista mai multe tipuri de puteri sociale: a banilor, a pilelor si poate mai multe combinații dintre cele doua, sub alte nume. Atunci cand calatoresti, mai inveti un tip, de cel dat de culoarea pielii. ”Albul” e un altfel de moneda in tarile pline de culoare.

Inca din prima zi in Malaezia, am observat ca oamenii de aici sunt extrem de draguti cu mine si initial am avut doua ipoteze: ori m-a facut mama carismatica foc, ori sunt ei de asa natura, cultural vorbind.


Dar de ce?

Da, am auzit de rasismul impotriva oamenilor de culoare, mai ales in Statele Unite, dar credeam ca e un drum cu un singur sens, si ca se intampla doar in cazul afro-americanilor.

Suprematia alba este o ideologie potrivit căreia oamenii albi sunt superiori celorlalte rase. A fi alb defineste si un statut social; in trecut cei obligati sa munceasca pe camp erau evident mai bronzati decat cei bogati, care stateau in casa, feriti de soare. Se pare ca aceasta ideologie inca se pastreaza in Asia.

Avem standarde de frumusete diferite de cele ce aici. Pentru noi conteaza sa fim cat mai bronzati, pentru ca sexy inseamna sa avem o piele ca brazilienii, iar pentru asiatici conteaza sa fie cat mai albi, sa semene cat mai mult cu noi, europenii.

La saloane nu gasesti solare ca sa te bronzezi, ci tot felul de tratamente ca sa iti albesti pielea. Pe rafturile magazinelor este aceiasi poveste, doar ca dusa la extrem.


 

Albii sunt tratati foarte bine in Asia

Dupa cateva luni, am ajuns sa umblu pe strada cu gura pana la urechi, si nu sub influente alcoolice, ci “din cauza” oamenilor de aici. Nu ai cum sa le eviti privirea aia, ce iti cerseste un zambet reciproc! Mai penibil e cand intalnesc cate un “alb” ca mine si zambesc din reflex. Par o ciudata, o stim amandoi, dar nu ma pot abtine.

 

 

Am crezut ca toata lumea este tratata la fel si apoi am inceput sa vad ca nu e chiar asa….

Am mers intr-o zi la doctor si am intrat pe usa clinicii in acelasi timp cu un tata, de etnie indiana, ce le tinea in brate pe cele doua fete ale lui. Ajunsi in fata receptiei, m-am dat un pas in spate ca sa ii dau lui prioritate. Asistenta, s-a uitat la amandoi si apoi si-a indreptat atentia catre mine, cerandu-mi cardul de asigurat. L-a lasat sa astepte dupa mine si nu imi venea sa cred. Am intins repede cardul de sanatate si m-am dus sa ma asez, ca sa grabesc lucrurile.

Mi se pare trist si ciudat ca sunt rasisti cu rasa lor, iar eu, o intrusa, sunt tratata mai bine ca ei, in tara lor.

 

Dar, situatia nu e chiar asa roz…

Pentru ca ajungi sa nu ii deosebesti pe cei sinceri de cei interesati. Cum toti sunt atat de draguti, ai impresia ca toti iti sunt prieteni si, nu e chiar asa. Sunt putini cei pe care te poti baza cand situatia o va cere  si doar prin probleme ii vei putea filtra. 

“Partea buna”?

Pai, e ca si cu banii. Te vor privi cu admiratie sau invidie, vor vrea sa fie ca tine, sa fie cu tine, vei putea sa faci multe si ti se vor permite si mai multe, dar cu un risc pe care trebuie sa fii dispus sa ti-l asumi. Sa nu stii cat esti placut pentru tine, pentru cine esti sau care iti prieteni cu adevarat. 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: