Ramadhanul este un post din cultura islamica, ce dureaza o luna si se tine o data pe an, in a noua luna din calendarul islamic, pentru a comemora revelatia avuta de Muhammad de a scrie Coranul, sau cel putin asa zice google, ca parerile au fost impartite, in birou, cand am intrebat.

Credeam ca postul nostru este greu, fara carne, lapte si oua dar, al lor este mai infiorator. Nu au voie sa manance si nici sa bea, cat timp soarele este pe cer. Seamana cu postul nostru negru, dar parca noi avem voie sa bem macar apa, nu? Cine stie?

Malaezia fiind o tara majoritar islamica, regulile aici nu sunt chiar asa de simple si nu prea mai tine de alegerea fiecaruia daca vor sa urmeze postul sau nu. Exista o politie islamica care are grija ca musulmanii sa respecte postul. Cei care sunt prinsi in restaurante mancand in timpul zilei sau cei care le vand mancare acestora, sunt amendati sau chiar trimisi in inchisoare. Daca vrei sa te covingi uite aici o stire .


 

Partea frumoasa a Ramadhanului?

Este atunci cand “rupi postul” in pasar malam (pietele nocturne.) si iti delectezi papilele gustative cu orez gatit in bambus (lemang) si cu un fel de tochitura de carne super aromata cu tot felul de condimente (rendang). Super gustosel! 

 Am fost la un night market care este deschis 24h pe toata perioada Ramadhanului, ce se afla chiar in centrul KL-ului. Aici nu gasesti doar mancare:

Imi place vibe-ul pe care ti-l dau oamenii de aici. Toti sunt foarte veseli si draguti. Li se pare totusi ciudat ca strain sa vii aici si se vor uita un pic mirati ca te aflii printre ei, dar mereu iti vor zambi cand le intalnesti privirea.


 

Dupa post, vine Raya 

Si cand se termina postul, dupa 30 de zile,  se sarbatoreste Raya, timp de inca o luna. Are o importanta destul de mare, cum sunt la noi Pastele si Craciunul. 

Mi-am cumparat si eu Baju Kebaya (portul traditional malay) cand am fost la night market.

 

In perioada aceasta toti organizeaza… hmm, cum sa le numesc?…un fel de pomana? Toate rudele si toti prietenii sunt invitati la  “casa deschisa” (open house) , sa manance bucate traditionale. Bineinteles, alcoolul nu este in meniu. 

Am ajuns si eu la un open house ca sa vad cum se sarbatoreste. A tinut o zi intreaga si pe tot parcursul zilei au fost in total mai mult de 200 de invitati. Au venit, au mancat, au schimbat politeturi cu gazda si au plecat dupa vreo ora. Cred ca fiecare organizeaza la ei acasa, in functie de posibilitati, bineinteles. 

Stiu, e off focusul, dar alta n-am!

Mancarea este super buna. Dar cred ca pentru unele feluri de mancare, trebuie sa fii deja obisnuit cu gusturile de aici. Daca imi dadeai la inceput, cand am venit in Malaezia, sa incerc felurile astea de mancare, sunt sanse sa nu imi fi placut toate.

Frigarui (satay) cu sos de alune, preferatele mele.


Laksa JB – un fel de supa de taietei cu niste fasii de castraveti. Nu stiu ce e in supa/sosul ala, dar e genial de bun. Nu am cu ce sa il asociez ca sa iti explic mai bine, trebuie sa ma crezi pe cuvant. La inceput nu mi-ar fi placut deloc, sunt convinsa, dar acum, niami niami! Supa asta e diferita de la regiune la regiune. Pana acum, cea din Johor Bahru (JB) e preferata mea, poate pentru ca nu are cilantro, pe care il detest.


Si multe prajituri din orez lipicios (“sticky rice”). Don’t judge, ok? Si eu am zis ca astia au luat-o razna cand am vazut ca au si inghetata cu orez. Dar hai sa o luam asa: noi ii dam cu paine la toate felurile de mancare, nu? No, ei o dau cu orez. Trebuie sa incerci prajiturile astea si apoi mai vorbim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: