A trecut aproape un an si am inteles mai bine ce si cum, pe aici, prin Malaezia.

M-am obisnuit sa folosesc lingura si furculita sa mananc orice e in farfurie; pana si supa sau salata. Poti sa apuci mai multa mancare in lingura si e chiar mult mai usor. Pantalonii nu au fost de acord, au inceput sa tipe pe mine dupa cateva luni. Masuri au fost luate.


 

Si ghici cine poate manca picant acum?

Eu!

Usor, usor m-am obisnuit si cu mancarea picanta. Contrar asteptarilor, inca mai pot simti gustul mancarii in timp ce imi ia gura foc. Am incercat o data niste noodelshi coreeni si mi s-au infundat urechile, de abia mai auzeam. Respiram, ma miscam, dar nu prea mai intelegeam ce se intampla in jurul meu. Colegii se uitau un pic cam panicati la mine, dar le-a trecut. Urechile mi s-au desfundat a doua zi.

Noodleshi…pai cum sa le zic? Taieteii sunt prea ingusti; spaghetele prea groase si alte nume nu mai cunosc.


Mi-s prietena cu aerul conditionat acum

Si cu caldura am facut pace, pentru ca am devenit bff cu aerul conditionat. Inca mai consider ca se exagereaza cu el, cel putin la munca sau in metrou, dar in rest e chiar binevenit.

Mai primesc cateodata remarci de genul “Ce malay ai devenit, ce, nu mai poti fara aer conditionat?”

Pai na, daca e prea cald si umed! 

Dar da, am inteles pana la urma motivele lor pentru care este atat de frig in incaperi. Musulmanii sunt destul de imbracati, pentru ca asa le impune religia. Femeile, cum nu au voie sa isi arate pielea, de la incheietura incolo, vin imbracate saracele in mai multe straturi. Nici nu pot sa imi inchipui cum rezista in caldura de afara.


Vorbim aceiasi limba

Si limba le-o inteleg. Chiar nu imi vine sa cred ca acum ii inteleg pe toti, cand imi vorbesc in engleza. Se pare ca nu era doar la mine problema. Toti care m-au vizitat, au avut aceeasi problema, cea de a le intelege accentul. Cu timpul te obisnuiesti.


 

Aaa…și cum Dumnezeu i-am putut încurca?

Atunci când nu ai contact cu etnii mai indepartate, toti ti se par la fel.

Vrei sa auzi una buna? Cica toti albii (da, astia suntem noi, asa ne numesc) semanam intre noi! :)))))))

Exact asa ni se par ei noua, nu? Ca toti chinezoi sunt identici. Ei bine, nu sunt! Acum ii deosebesc de la o posta! Sunt foarte diferiti intre ei.

Si mai stii ca ziceam eu ca unii sunt mai bronzati ca altii? De fapt sunt doua rase diferite, unii sunt malaezieni si altii chinezoi. Doar ca la inceput nu puteam sa ii diferentiez, ca unii pareau albi si altii mai bronzati.

Crezi ca te descurci mai bine?

Ia da-ti cu parerea:

 

 

2 Replies to “Malaezia – ultimele impresii”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: